Robert Capa este cunoscut de toți ca fiind unul dintre cei mai mari fotografi de război ai secolului XX.

Acest nume nu era însă decât un pseudonim, o "acoperire" care ascundea dorința de a triumfa și de a trezi conștiințele într-o societate sărăcită de fascism, război și inegalitate.

Așadar, cine s-a aflat în spatele mitului lui Robert Capa și ce a vrut să transmită prin fotografiile sale?

Haideți să cunoaștem cele mai emblematice imagini ale lui Robert Capa și să descoperim marea enigmă a geniului fotojurnalismului de război.

Războiul civil spaniol: leagănul unui mit

Robert Capa a ascuns două nume, unul masculin și unul feminin: Endre Ernő Friedmann și Gerda Taro au creat, în timpul Războiului Civil Spaniol, acest pseudonim cu care și-au semnat fotografiile până la sfârșitul vieții.

Spiritul lor avid i-a făcut să vrea să arate toate efectele războiului asupra cetățenilor obișnuiți. Ca toată lumea, au fost dispuși să moară și și-au riscat viața de multe ori, dar cu aparatul de fotografiat ca unică armă.

Ei au folosit fotografia ca limbaj universal pentru a arăta lumii cealaltă față a războiului: efectele conflictului asupra celor mai slabi oameni.

Din nefericire, chiar locul în care s-a născut mitul a fost responsabil pentru dispariția sa: tânăra Gerda Taro a căzut victimă a Războiului Civil și a murit pe front, purtând cu ea o parte din Robert Capa.

În timpul Războiului Civil Spaniol, Capa a fost prezent pe câmpurile de luptă, a asistat la oroarea bombardamentelor din diferite orașe și i-a însoțit pe cei care s-au refugiat în afara granițelor.

Pe câmpul de luptă

Fotografia "Moartea unui milițian" de Robert Capa.

Una dintre misiunile lui Robert Capa (Gerda și Endre) a fost să acopere războiul din partea republicană.

În acest context a apărut una dintre cele mai faimoase pietre de hotar ale fotografiei de război, dar și una dintre cele mai controversate: la mai bine de 80 de ani de la război, "Moartea unui milițian" încă îi face pe experți să se întrebe dacă este sau nu un montaj.

Acesta arată un soldat care dispare pe câmpul de luptă când este interceptat de un glonț.

Subiectul fotografiei este doar un alt număr care cade într-un vast câmp de cereale care simbolizează neantul, un corp abătut asupra căruia lumina "naturală" cade și lasă o umbră în urma sa, ca și cum ar saluta moartea.

Zborul dintre bombe

În timpul războiului, Robert Capa a devenit un combatant, fiind martor și participând la raiduri de bombardament pentru a arăta lumii ororile conflictului.

În unele dintre cele mai emblematice fotografii ale sale, a înfățișat oameni care se feresc de bombe în timpul raidurilor aeriene. Acestea se remarcă prin trepidație și neclaritate, transmițând agitația momentului și dând privitorului un sentiment de zbor.

În general, acestea sunt imagini de reportaj care descriu oroarea și tensiunea constantă cu care se confrunta populația atunci când sunetul unei alarme îi avertiza să fugă în siguranță.

În căutare de adăpost

Fotografie realizată de Robert Capa cu refugiați în timpul Războiului Civil.

Capa a surprins odiseea refugiaților așa cum nimeni nu a mai făcut-o. Un subiect care nu a rămas în trecut. Dacă ar putea să ne arate lumea prin obiectivul său astăzi, ne-ar arăta și disperarea. Pentru că imaginile sale cu refugiați, deși par îndepărtate în timp, sunt mai aproape ca niciodată.

A vrut să ajungă la spectator prin expunerea uneia dintre cele mai triste fețe ale conflictului, fotografii în care angoasa și disperarea se pot vedea pe chipurile protagoniștilor.

Din război în război

Secvență fotografică a Zilei Z de Robert Capa.

Dacă fotografiile tale nu sunt suficient de bune, înseamnă că nu te-ai apropiat suficient de mult.

Aceste declarații ale lui Capa reafirmă profesionalismul său ca fotograf de război și definesc foarte bine această serie de fotografii, cunoscută sub numele de "Magnificii 11", realizate din "măruntaiele" câmpului de luptă.

După Războiul Civil Spaniol, Endre Ernő Friedmann, sub pseudonimul Robert Capa, a acoperit cel de-al Doilea Război Mondial și a lăsat pentru posteritate un reportaj magnific despre ceea ce este cunoscut sub numele de Ziua Z, care a avut loc la 6 iunie 1944 pe plajele din Normandia.

Imaginile arată grozăvia, cu încadrări imperfecte și tremurări ale aparatului de fotografiat, dar cu toate acestea sunt fotografii echilibrate ale soldaților și ale navelor distruse care plutesc în apă, alături de trupuri fără viață.

După Ziua Z, Robert Capa a fost "oficial" mort timp de 48 de ore, timp în care s-a crezut că nu a supraviețuit masacrului.

Un vis "împlinit"

Capa a mărturisit odată că una dintre cele mai mari dorințe ale sale era "să fie un fotojurnalist de război șomer".

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a reușit să-și îndeplinească visul. După o perioadă de "pace", a fondat în 1947, împreună cu alți fotografi, cunoscuta agenție foto Magnum Photos. În această perioadă, subiectul fotografiilor sale a alternat între război și lumea artistică.

Între 1948 și 1950, Capa a documentat războiul de independență al Israelului și, în consecință, valurile de imigranți și taberele de refugiați. Împreună cu scriitorul Irwin Shaw, a creat o carte intitulată "Report on Israel", cu fotografii de Robert și texte de Irwin.

Apoi, în 1954, a documentat ceea ce avea să fie ultima sa experiență ca fotograf: războiul din Indochina.

La 25 mai 1954, Endre Friedmann a fost ucis de o mină, iar mitul lui Robert Capa a plecat odată cu el, lăsând o moștenire de mii de povești spuse în lumină.

Biografia lui Robert Capa

Endre Ernõ Friedmann și Gerda Taro s-au ascuns sub numele artistic de Robert Capa.

Endre, de origine evreiască, s-a născut în Ungaria la 22 octombrie 1913. În adolescență a început să manifeste interes pentru fotografie.

În 1929, situația politică din țara sa l-a determinat să emigreze, după ce a fost capturat în timp ce participa la o demonstrație împotriva regimului fascist. A fugit mai întâi la Berlin, iar mai târziu la Paris, unde s-a angajat ca reporter și a realizat un reportaj furat despre Leon Troțki. De asemenea, a fost însărcinat să acopere mobilizarea Frontului Popular din Paris.

În 1932 a cunoscut-o pe Gerda Pohorylle, alias Gerda Taro, o fotografă de război și jurnalistă născută în 1910 în Germania, într-o familie de evrei, care a decis să se mute la Paris când naziștii au venit la putere.

Curând, Endre și Gerda au început o relație sentimentală. Pentru că viața lor de fotografi nu era suficientă pentru a-și acoperi nevoile, au decis să inventeze marca Robert Capa, un pseudonim pe care îl foloseau pentru a-și vinde imaginile. Gerda era însărcinată cu reprezentarea lui Robert Capa, un presupus fotograf american bogat și celebru.

Odată cu izbucnirea Războiului Civil Spaniol, amândoi s-au mutat în Spania pentru a reflecta conflictul și s-au semnat ca Robert Capa, ceea ce a făcut dificilă distincția între fotografiile realizate de fiecare.

La 26 iulie 1937, Gerda a murit pe câmpul de luptă în timp ce lucra, iar Endre a continuat să lucreze sub marca Robert Capa până în ziua morții acestuia, în mai 1954.